| La première définition repose sur la description du récit comme un type de représentation organisant deux niveaux de séquentialité. |
Prima definiție se bazează pe descrierea povestirii ca tip de reprezentare organizând două niveluri de secvențialitate. |
| Ainsi, pour Emma Kafalenos, le récit est la « représentation séquentielle d’événements séquentiels, fictionnels ou autres, dans n’importe quel medium ». |
Astfel, pentru Emma Kafalenos, povestirea este ”reprezentare secvențială a evenimentelor episodice, ficționale sau altele, în oricare mediu”. |
| Cette définition insiste à la fois sur la grande variété des supports du récit et sur l’importance de tenir compte d’un double niveau de séquentialité propre à toute narration, niveaux désignés, suivant les terminologies, par les termes « histoire-récit », ou « raconté-racontant », ou « fabula-sujet ». |
Această definiție insistă totodată asupra marii varietăți a formelor povestirii și asupra importanței de care trebuie să se țină seama, a unui dublu nivel de secvențialitate proprie fiecărei narațiuni, nivelurile desemnate respectând terminologiile , prin termenii ”întâmplare-povestire” sau ”povestit-povestitor” sau ”narațiune-subiect”. |
| En outre, si l’on associe souvent le récit à ses manifestations littéraires ou romanesques, il est important de ne pas réduire sa portée aux seules productions écrites et fictionnelles. |
Între altele, dacă asociem adesea povestirea cu manifestările literare sau romanești, este important să nu îi reducem sfera doar la realizările scrise și ficționale. |
| « C’est d’abord une variété prodigieuse de genres, eux-mêmes distribués entre des substances différentes, comme si toute matière était bonne à l’homme pour lui confier ses récits : le récit peut être supporté par le langage articulé, oral ou écrit, par l’image, fixe ou mobile, par le geste et par le mélange ordonné de toutes ces substances ; il est présent dans le mythe, la légende, la fable, le conte, la nouvelle, l’épopée, l’histoire, la tragédie, le drame, la comédie, la pantomime, le tableau peint (que l’on pense à la Sainte-Ursule de Carpaccio), le vitrail, le cinéma, les comics, le fait divers, la conversation. » |
”În primul rând este o varietate prodigioasă de genuri, ele însele distribuite între conținuturi diferite, ca și cum orice material era propice omului spre a-i încredința poveștile: narațiunea poate fi realizată prin limbaj articulat, oral sau scris, prin imagine, fixă sau mobilă, prin gest sau prin amestecul ordonat al acestora; este prezent în mit, legendă, fabulă, povestire, nuvelă, epopee, poveste, tragedie, dramă, comedie, pantomimă, tabloul pictat (dacă ne gândim la Sfânta Ursula de Carpaccio), vitralii, cinema, benzi desenate, fapt divers, conversații”. |
| La deuxième définition, adoptant un point de vue pragmatique, les définitions du récit mettent l'accent sur l’acceptabilité de la représentation dans un contexte interactif. |
A doua definiție, adoptând un punct de vedere pragmatic: definițiile povestirii pun accent pe adaptabilitatea reprezentării într-un context interactiv. |
| Ainsi, quand nous lisons une notice de montage ou une recette de cuisine, nous sommes bien confrontés à la représentation séquentielle d'une séquence d'actions, et pourtant nous ne considérons pas ces textes comme des récits à proprement parler. |
Astfel, când citim o instrucțiune de asamblare sau o rețetă de bucătărie, suntem confruntați cu reprezentarea secvențială a unei secvențe de acțiune și totuși, noi nu considerăm aceste texte drept povestiri la drept vorbind. |
| Sur ce dernier point, la « racontabilité » (tellability) du récit dépendrait, en dehors de facteurs purement contextuels et culturels, de facteurs déterminant une forme spécifique de l’histoire racontée ou de sa représentation. |
Asupra acestui ultim punct, ”abilitatea de a povesti” (tellability), de a spune povestea ar depinde, în afară de factorii contextuali și culturali, de factorii determinând o formă specifică a istoriei povestite sau a reprezentării acesteia. |
| Les approches cognitivistes insistent sur l’importance de la rupture (breach) d’une régularité (canonicity) qui aurait pour fonction de nouer la séquence actionnelle (complication) et de fonder sa racontabilité (tellability). |
Apropierile cognitiviste insistă asupra importanței rupturii (breach) a unei regularități (canonicity) care ar avea drept funcție de a stabili secvența de acțiune (complication) și să îi determine capacitatea de a povesti (tellability). |
